Sufletul unei curve

Danseaza in cercurile de fum agresiv conturate de mintea lui bolnava care nu vedea in ea decat un simbol al placerii si al pasiunii animalice de care se descarca in fiecare noapte, mereu mai insetat.
-Nu mai pot!
Nu imi pasa! Esti aici pentru ca vreau eu, imi place mie si eu pot! Pot sa te am cand vreau pentru ca asa imi place mie!
-Ti-am zis de atatea ori sa nu mai sufli fumul spre mine! Ce crezi ca sunt eu?
Ii taie vorba brusc.
Nimic iubito, eu nu cred ca esti ceva sau cineva. Esti ceea ce esti fara sa cred eu ca esti si te tratez ca atare.
Rasul lui puternic invadeaza linistea incaperii, in timp ce ea strange din dinti, adunandu-si lacrimile din coltul ochiului.
-Razi tu razi, dar sa stii ca intr-o zi nu o sa ma mai gasesti!
Eh haide, nu ma ameninta Iei totul mult prea personal.
-Adica eu ma dedic intru-totul tie si tu..
Nu, nu! Sa nu complicam lucrurile. E mult mai simplu decat atat. Eu iti ofer bani, tu-mi oferi placere. Trup iubito, asta imi oferi! Dezbraca-te! Vreau sa te vad iar, sa iti conturez trupul.

Dar ea nu-l mai asculta.
Isi ia blugii, bluza si haina lunga ce ii acoperi tot ce inseamna urme murdare, semne si cicatrici lasate de timp si de barbatii ce au intrat in viata ei seara si au iesit dimineata.
Avea ceva. Aventurile ei nocturne nu o impiedicau sa duca o viata normala, timida, izolata, salbatica ar spune unii. Parul negru, lung si ondulat, ochii de un verde crud, privirea-i timida.. toate ii dadeau aspect de papusica incapabila de a face rau cuiva sau cu atat mai putin ei. Cine ar fi crezut ca se vindea, oferind placeri scumpe asa ziselor animale de pe langa casa omului?

-Unde pleci? Intoarce-te! Ce faci!?
-Imi pare rau. Programul artistic s-a incheiat.
Dar nici nu..
-M-ai platit pana la ora 2:00 AM. E 2:01 AM.

Usa trantita il zbuciuma pe barbatul ramas pe jumatate gol in mijlocul camerei. Este pentru prima oara cand o femeie ii inchide gura si il lasa asa. Este pentru prima oara cand ea se plimba in nestire pe strazi. Se opreste in fata unei balti si se loveste de propria-i imagine pe care nu o mai recunoaste. Nu e cea care iesea din camera unui barbat mai bogata material si fara niciun fel de valoare morala.
Sare in apa murdara. Isi pune ultimele sperante in ploaia torentiala ce cadea in tropote asurzitoare.
Si fuge! Fuge, vrea sa ajunga in locul unde era inainte de primul.
“Poti porni oricand vrei, dar nu te mai poti intoarce vreodata!” – cuvintele astea o ingrozesc.

Voi.. va vindeti trupul, nu sufletul!

       “Ce-ai facut?”

Iti vinzi trupul, le pierzi pe amandoua. Iti rascumperi trupul, sufletul e de negasit. Iti vinzi sufletul, te pierzi de tot, nefiind capabila a mai cere ceva inapoi.
Cu prima farama de neatentie, isi trage ultima rasuflare pe sinele de tren.
Sufletul ce si-a oferit trupul in shimbul unei firimituri de iubire neimpartasita e acum in alta parte.
In urma ei au ramas sutele de picturi ale omului care, obsedat de ea, a ajuns in pragul nebuniei odata cu pierderea ei.
Orgoliul lui a impins-o sa zboare, sa se elibereze, sa fuga si sa uite de ce a fost.
Orgoliul lui a impiedicat-o sa traiasca frumos iubirea pe care si-o intruchipase in animalul din el.

Post navigation