In cautare de motive in timpul pe care nu il avem.

wdsNu luam noi totul de-a gata? Soarele si viata, ziua de maine si anul viitor. Chiar si clipa prezenta.

Avem vaga impresie ca ni se cuvine totul, ca “mai incolo” ne este garantat. Suntem egoisti si utopici in gandiri si simtiri. Suntem siguri ca avem timp sa ne vedem si revedem. Ne inchipuim ca avem timp sa ne certam, sa fim agresivi si sa ne cerem iertare mai tarziu, sub falsa idee ca acum putem fi gelosi. Gelozia nu e un defect. Este doar o lectie care trebuie invatata. E o stare, ca si fericirea. Asa cum inveti sa fii fericit, poti invata sa nu fii gelos. Ai grija, insa, de la cine furi meserie. Si fur-o repede!
Gelozia este neincredere. In tine insuti. Dar nu ai timp de asa ceva! Nu te increzi ca poti si iti reversi slabiciunile transpuse in nervi si neincredere in propria-ti persoana, pe cel de langa tine. Te afli intr-o continua analiza comparativa, in timp ce tie iti gasesti doar defecte, uitand ca tocmai acele defecte l-au atras.

Si uiti sa traiesti – cu tine, cu el, cu ea, pentru tine si pentru voi. Tu continui sa crezi ca ai timp sa faci toate astea maine.

Ne implicam in relatii la distanta, fie ea o distanta fizica sau psihica, masurata in km sau lipsa de comunicare. Putem consuma relatii la distanta in avioane, vapoare, masini si trenuri sau intr-un pat dublu, le putem masura in nivele diferite de maturitate emotionala sau in timp, asteptare – fie ea prin aeroporturi, porturi, gari si autogari sau la nivel spiritual – si speranta zilei de maine cand ne vom vedea, pentru ca, din punctul nostru de vedere, este timp.

Singura problema e ca maine, maine va deveni maine si la sfarsitul lui, realizam ca dorul ne macina oasele, clacam si spunem stop. Pai nu suntem egoisti? Nu ati fost?

Voi doi. Nu a presupus ea ca vi se cuvine totul crezand ca fiecare zi e voastra? Nu ai privat-o tu de bucuria unei zile de maine, oricare ar fi ea, de o tinere de mana, un sarut si o privire sincera? Ea ti-a oferit optiuni, tu i-ai interzis o nebunie. Al tau ai crezut ca a fost mainele pe care ai amanat sa o vezi, sa va priviti in ochi fara sa scoateti vreun sunet, sa va iubiti fara cuvinte, dar nu te-ai gandit ca mainele tau nu mai vine. Ai luat-o de-a gata, fara sa te gandesti ca poate veti inversa locurile. Maine si “azi nu” – urile tale vor fi devenit ale ei. Ai batut un ritm sacadat si are sufletul imprastiat in bucati de adevar si minciuna. Mainele tau a devenit mainele ei, ea conduce, in timp ce tu ti-ai pierdut rolul de dirijor. V-ati implicat si ramas intr-o relatie datorita confortului si increderii cladite in timp. Si ati uitat sa iubiti.

Ai uitat care era rolul tau in relatia in care esti, ti-ai zis ca maine va fi mai bine, maine nu vei esua si maine vei iubi. Pentru ca maine vei avea timp.

Suntem prea ocupati sa invatam sa cautam motive. Dar nu intelegem ca ele nu se cauta. Un motiv real e ca o carte deschisa, se lasa observat, nu cautat; el exista si atat. Daca il creezi, atunci te cuprinde teama de nou, de singuratate sau de prea multa iubire, dar mai ales de necunostinta de viitor. Ratiunea ta poate gasi multe motive, in timp ce sufletul ei foloseste idealul pentru a-si cladi propria-si realitate. Te poti minti ca “din cauza” si “pentru ca” atata timp cat iti doresti tu. Va veni momentul in care realitatea ei te va lovi.

Cauti motive motivelor si dai drumul mainilor care te-au strans cu durere, eviti ochii ce te-au adancit in iubire, te indepartezi de mintea de care te-ai indragostit, minti, te consumi pe tine, dar nu iti consumi iubirea.

Nu stii sa o faci, iar de stii, nu vrei. De nu stii, nu vrei sa inveti. De incerci sa inveti, nu pricepi. Iar de pricepi, zici ca nu ai stiut vreodata;

Toate astea sunt motive de care nu ai timp.