Demon.

Te dor?

Eu. Te dor eu?

 

Nu iubesc cu jumatate de masura si in naivitatea mea am crezut ca primesc tot. Iubesc cu pasiune si zambet pe buze, cu durere si fericire intr-un suflet plin si naravas, cu inima galopand; cu fiorii si hohotele de ras din miez de noapte, cu fluturii neobositi, cu ochii intr-un singur loc, cu inima mare, plina, rosie. Iubesc cu iubire!

…incontrolabil si greu de suportat. Pasional si niciodata la fel.

Acum spune-mi, te dor?

 

Te-am vrut sa imi fii zori; am ramas doar o urma de ruj pe ultimul pahar de vin si firul ratacit pe podeaua pe care imi mai zaresti doar urmele picioarelor.. din loc in loc. Mi-am dorit sa iti fiu cafeaua ce ti-ar fi umezit buzele flamande in diminetile somnoroase ale noptilor tarzii; dar tu, indragostit egoist si lacom, te-ai grabit sa imi desenezi chipul in zat. Te-ai grabit sa ma pastrezi pentru totdeauna.

De ce taci?

 

Mi-ai ramas dorinta lui maine in timp ce eu iti sunt fantezia de azi in amintirea lui ieri. Sunt o sclava datoare inimii si o curva emotionala: am imprumutat iubiri pe care le-am platit cu durerea neimplinirii lor.

Iar tu.. tu nu ai avut curaj sufletului sa te lasi prada. Tu, ratiune matura, ti-ai intalnit sufletul inca tanar si necumpatat; m-ai indreptat catre el, mi-ai spus sa simt in timp ce tu ai gandit. Tarziu as fi aflat ca o faceai cu inima. Am vrut sa iti fiu fericire, insa nu am stiut a te lasa sa iti duci nefericirea inainte de toate.

Respiratia imi e sacadata si dragostea captiva. Sunt prizoniera propriei mele inimi; ma conduce cum doar un demon isi conduce gazda, intr-un control total, ca urmare a unui orgasm emotional; iar eu nu am depus nici cel mai mic efort impotriva ei.

Suflete, sa simti! Singur, cu, despre si pentru tine. E ceva ce nu iti poate lua nimeni. Nu le da voie.

Acum profita de mine. Simte-ma, iti dau voie!

 

De ma vei regasi vreodata, sa nu mai reduci la tacere. Am fost creata pentru a te iubi, nu fi suparat pe mine. Am invatat sa conjug iubirea pentru tine la trecut, prezent si viitor. Ochii si buzele-mi ti-au urlat pasiune. Si lacrimile mi-au vindecat noptile, in timp ce ti-am fost fericire, goala sub cearcefurile calde de iubire.

Dragostea e arta. Putini o practica si dintre ei, si mai putin o inteleg. Iar cand ating apogeul, raman izolati, cam asta e pretul. Devii un ciudat, un visator deconectat de la realitate. Te conectezi cu un suflet, numai sub indrumarea demonului tau.

 

M-am ratacit stand pe loc. Iar tu.. tu ma regasesti desi nu m-ai pierdut vreodata. Insa m-ai omorat in repetate randuri. Te rog, omoara-ma, pentru ca doar asa ma vei tine in viata.

Azi mi-ar putea fi dor de tine, dar daca s-ar intampla, mi-ar fi teama sa iti spun…

Post navigation