De la inaltime.

12816_512x288_manicured__u7ftW2tnvE2Rwm4ChgJjPwMa, cu prostii nu te pui ca au mintile odihnite, se zice. Dar ce te faci cand nu stii de la inceput pana unde duce prostia?

La fel si cu proastele.

Stai de vorba cu ea, vezi ca nu o duce mintea prea mult, deci e relativ prostuta, dar iti place de ea ca e fata faina, are suflet bun, e inimoasa, darnica, poate prea darnica! *Giggity* 

Pana iti demonstreaza ca nu stie prea multe. Si realizezi ca nu prea ai ce sa discuti cu dansa. Nici macar mustarul Dijon nu iti place si asta e “deal breaker” pentru ea. No, s’apai, plangi un pic, iti ceri scuze, spui ca iti pare rau, o sa incerci sa gusti si tu, iti mai pui pe un burger niste mustar, mai mananci cu un mic, cu ceva si gata.. poate, poate te va cuceri si pe tine acest domn Dijon.

Tu, in sinea ta, stii ca mustarul e a “no, no” pentru tine, dar ce nu faci tu pentru dansa? Ti-a dat zacusca, sta-ti-ar in gat, nu poti fi asa de cacat, tre’ sa oferi ceva la schimb, ca asa functioneaza treaba in societate. Vrei sa fii langa ea, sa o sustii, sa ii explici ca mustarul nu inseamna totul in viata asta de cacat, in care ne simtim “bullied”.

Pai cum mustarul meu sa nu fii “bullied” cand tu te “bully” singura? Si apoi te victimizezi ca altfel nu ar fi viata frumoasa, ca sa o citez pe una dintre prietenele mele.

Mai fata, sa imi sara Dijonul pe nas cand iti citesc prostiile, si nu alta!

Tu, fata mea, esti masochista, si pentru asta nu sunt eu de vina si nici ceilalti din jurul tau.

Cum de altfel nu e de vina nimeni daca tu te simti curva. Nici de prostie nu ne invinovati, draga mea, asta esti tu si basta.

Dar ca sa ne intelegem, una e sa fii curva si alta e sa fii proasta. Ca poti sa fii si curva si proasta in acelasi timp, asta este cu totul alta poveste, dar la baza lor, “curva” si “proasta” sunt doi termeni independenti unul fata de celalalt.

Curva din tine poate fi mascata cu ce vrei tu si in scris si in port, numai tu stii adevarul, si altii carora le-ai deschis portile bineinteles, dar prostia nu; cu cat vorbesti mai mult, cu atat vorbesti mai prost. Semnalizezi, cum semnalizeaza curvele pe marginea strazii, doar ca prostia e semnalizata in fata tuturor. Adica te vad toti, ma intelegi? Nu sunt sigura ca iti sunt foarte clara, nu am timp si nici chef sa ma explic, nu vreau sa o lungesc si nici sa iti plictisesc mintea odihnita.

E vina mea, ca m-am implicat intr-o conversatie cu mult peste nivelul tau de inteligenta. Ca atare nu am ce sa iti cer. Tristetea ta ironica si “the bullied sarcasm” de care dai dovada ma obosesc.

Una peste alta, iti doresc o viata fericita si imbelsugata de preadistinsul Dijon si puradei sanatosi si iubitori de mustar!
Cu stima, de la inaltime,

Claudia.