De ce am afisat un patrat negru la fotografia de profil.

 

 

IMG_20151030_124155Nu pentru atentie si nu pentru ca ar schimba ceva. Sunt de acord, faceebook-ul nu inseamna absolut nimic, nici nu schimba ceva. In schimb ajuta la mediatizare, de putine ori insa, cu un impact pozitiv.

Nu din mila. Mila? Serios?

 

Eram in Romania cu doua zile inainte de tragicul eveniment din Colectiv. Eram in Bucuresti. Am mers si eu cu prietenii mei in beciuri amenajate, ce aveau muzica bubuind in boxe, carora li s-a dat numele de pub/ club. Si nu am mers doar noi. Cu noi mai erau alte sute de persoane, prietenii, copiii, nepotii si iubitii/ sotii altora, poate chiar parintii cuiva, uite-ne pe mine si pe colegul bunului meu prieten.

Am servit si bauturi flambante, cu zambetul pe buze, imbatati de fericirea lipsei de griji – eram in vacanta, A dormea linistita cu buni, la fel si copilul colegului prietenului meu; pentru altii era doar un inceput de weekend, sau altii erau pur si simplu studenti noi sau cu experienta.

Am fumat si in interior. Cu siguranta nu toti. Insa, eu DA, prietenii mei DA. Si altii ca noi.

E cool sa mergi in Romania pentru ca se fumeaza in baruri. Dar sa fim prosti si ignoranti e cool? Avem nevoie de o tragedie de proportii pentru a realiza efectele pe care le pot avea niste lucruri simple. Eu ca fumator, sunt de parere ca fumatul ar trebui interzis in baruri, din motive destul de clare, primul fiind ca tu, ca nefumator, nu trebuie sa imi suporti fumul in nas, doar pentru ca vrei sa asculti niste muzica si sa dansezi intr-o vineri seara. Mai departe nu mai invart cutitul, stim cu totii.

Ce vreau sa spun este ca situatia de vineri seara putea/ poate fi repetata oricand, in orice alt loc. Se putea intampla in beciul in care dansam eu si eram cu totii extaziati de bautura in flacari pana la tavan.

Se putea intampla in barul in care am intrat cu vara-mea, pentru 10-15 minute, unde totul era din lemn si toata lumea arunca tigarile pe jos, acolo unde mergeai pana in fund pentru a gasi o buda, iar daca se intampla ceva de genul, in fund ramaneai!!

 

Am mers la o cabana pentru a petrece Halloween-ul alaturi de prietenii mei. In inconstienta mea – vineri – am aruncat un chistoc de tigara inca aprinsa, peste deck, in frunzele uscate. Se putea intampla si acolo.

Se poate intampla chiar si acasa la mine, la tine sau la el si ea. Acum il inteleg pe tati de ce e paranoic si verifica totul inainte sa plece de acasa si nu voi mai rade de el.

Eu mi-am invatat lectia. O pot invata si altii. Si nu vorbesc de sufletele care nu mai sunt printre noi. Nu e vina lor, cum mai citesc pe la mari “culti” si “intelectuali” ai internetului si ma minunez cum de nu le-o fi rusine de ceea ce scot pe gura, de se invart sufletele alea in pamant de rusinea lor si de a celor ce urmeaza.

Vorbesc de mai marii tarii, de cei care stapanesc totul, de la hartii, autorizatii si spagi pana la prea putin respect pentru umanitate. Bai, dobitocilor!!! Au murit niste copii, niste tineri, niste artisti, niste EROI!

Suflete nevinovate nu mai sunt acum printre noi, iar acel patrat negru, cu siguranta, nu va schimba nimic.

Dar asta am simtit, din solidaritate, respect si suferinta. Pentru ca prietena mea cea mai buna asculta rock. Pentru ca i-am dat un mesaj cu inima stransa, sa o intreb ce face si daca e bine. Nu fusese in Colectiv, dar avusese accident de masina… pentru ca luam viata de-a gata si ne inchipuim ca maine ne este asigurat.

Pentru ca eu nu am (din cate stiu si cu riscul de a suna egoist, asa sper sa ramana) cunostinte prin spitale, insa persoane cunoscute mie, dragi mie, AU.

Pentru ca empatizez.

Si pentru ca imi vine sa plang. Pentru ca toti au fost prietenii, copiii, fratii si surorile, iubitii, sotii si sotiile, nepotii si parintii cuiva. Pentru ca prietena mea are un amic in spital. Pentru ca putea fi oricare din voi, cei importanti mie.

Pentru ca asta am simtit. Pentru ca a fost singurul mod in care m-a dus pe mine mintea sa imi arat respectul si suferinta fata de familiile indoliate. Pentru ca nu pot dona sange pentru cei din spitale. Pentru ca daca as putea, as face-o fara sa stau pe ganduri.

Doliul schimba ceva? Ii aduce pe morti inapoi? Nu. Dar din respect si pentru durerea resimtita de fiecare la intensitati diferite, este purtat.

Doliul meu este acest patrat negru si nu cred ca ar trebui sa imi justific acest act. Inseamna ceva pentru mine si sunt sigura ca si pentru multi altii care il “poarta”.

 

Celor care ati pierdut pe cineva, nu va spun sa treceti peste pentru ca as fi naiva sa cred ca ar insemna ceva sau ca se va intampla, ci doar sa aveti putere sa mergeti mai departe. Copiii vostri, de voie, de nevoie, au mers mai departe, incapabili fiind sa se mai lupte cu sistemul. Dar ne-au lasat pe noi in urma lor.

Pentru ei va veti lupta, pentru ei vom lupta alaturi de voi.