DSC_0245Nu m-am asteptat sa te intalnesc, nu te-am asteptat vreodata, insa am reusit sa te primesc. Te-am intampinat sceptica si neincrezatoare, cu semne de intrebare, curioasa si cu mult drag. Nu mi-am dorit a te cunoaste, dar mi te-ai varsat in suflet si minte, simtiri si ganduri. Nu mi-am dorit vreo apropiere aparte, nicidecum sa te ating, nu mi-am dorit sa te vad sau te aud, cu atat mai putin nu mi-am dorit vreun prieten. Aveam destui. Nici de victime nu eram in cautare.

Nu s-a putut nici cu tine, dar nici fara tine; nici cu Eadar nici fara EaNu te gandi ca m-au convins ochii tai mari si impunatori, zambetul jucaus si matur, sincer si pervers, rautacios si prea serios uneori. Nu m-a ametit nici parfumul de barbat.

Sa iti pretinzi o realitate falsa e mult mai usor decat a-ti trai propria realitate. Tu ai decis in ce dimenesiune sa ma iubesti. Si stiu ca te-a innebunit nebunia mea. A mers mana in mana cu mintea si sufletul, amandoua ale tale, incapatanate, desprinse din alta lume. O minte neinteleasa, cu multe de invatat, o minte care simte numai dupa ce gandeste. Dar odata ce incepi sa simti, stagnezi speriat. In acelasi timp eu imi continui drumul.

M-am aruncat în bratele tale cu miros de mare, si am înotat pana mi-am pierdut cunoștința. M-am trezit la mal, și m-am aruncat iarăși în valuri.

Totul se intampla cu un motiv, iar uneori este mai bine sa nu il afli. Unul e sigur: Ea. Iar eu, pentru Ea, ma voi mai arunca goala de tot ce insemn eu, in mare. Pentru ca ea se ingrijeste de mine; valurile-i imi tin de cald iarna si ma racoresc vara. Marea este realitatea mea.

Eu te-am vazut perfect, iar asta nu este un secret. Dar tu nu ești (perfect). O știm amandoi; vei spune uneori lucruri gresite sau prea usor de interpretat. Interpretez si despic firul de cate ori este necesar. Intreb pana aflu. Citesc pana inteleg si presupun pana la proba contrarie. Adica nici eu nu sunt perfecta, intelegi? Si totusi perfectiunea din ochii nostri a fost imperfect de reciproca. Nu stiu ce te-a facut sa crezi asta, dar nimeni nu-i perfect.

Nici iubirea nu e perfecta. Cand vei invata asta, vei fi cu adevarat fericit. Ea inseamna si o cearta, o neintelegere sau o discutie in contradictoriu. Poate insemna un neacord, o farfurie sparta sau o frustrare intr-o duminica, in timp ce asamblati impreuna un dulap, adica tu muncesti si Ea se uita. Ea e atunci cand ai pe cineva pe care sa iti versi nervii la sfarsitul unei zile proaste, sa ai cui sa ceri iertare, sa iti para sincer rau, in timp ce ea sau el inca face pe suparata/ suparatul; sa ai cui sa spui un secret, sa ai cu cine sa vezi un film prost si sa razi fara motiv, sa fugi si sa te ascunzi, sa fumezi o tigara, eliberandu-te cu o privire care striga tare “te iubesc”.

Iubire nu e atunci cand intreci masura.

(Ea) era atunci cand întreceam masurile paharelor, intr-un aer imbacsit de alcool si puneam lumea la cale intr-o noapte tarzie, cand singurul sunet pe care il auzeai era respiratia mea sacadata, insotita de o privire ametita din spatele ochilor mari si curiosi, expresivi si fericiti, rusinati si adormiti; pentru ca… ea. 

In ei a licarit pasiunea. Am luptat impreuna. Acum ne impotrivim intr-o fericire dureroasa.

Mai stim doar sa ne imbracam in cuvinte. Doar cand ne citim, ne mai ascultam. Cand vorbim, cream monologuri in doi, pentru ca unul vorbeste prea mult si celalalt uita sa mai asculte. Ne mai intelege doar o liniste asurzitoarene apusa peste un pahar de vin, pe jumatate plin, uitat pe masa din sufragerie, asa cum am uitat de noi. Asta, cand reuseste sa isi faca loc printre cuvintele zdrobite de zidurile dintre noi.

Mai tii minte cand ma beai si ma desenai? Acum ma canti, in timp ce îmi conturezi trupul, imaginandu-ti-l ca fiind al tau. M-ai luat de mana si am plecat. Ne-am plimbat, am alergat, ne-am iubit, imbratisat, visat, trait, sarutat, certat. Ma priveai si uitai sa mai respiri, iti paream intimidant de frumoasa! Iubirea e frumosul tau cand toti din jurul tau il vad urat. Ea nu e competitie. Ma vor vrea si altii, ne vor dori multe.

Iubirea incepe cu tine însuți, in timp ce lipsa ei e urnita de observatiile asupra celor din jurul tau. Ea nu este cauza, ci motivul. Iubirea nu cunoaste varsta, dar cunoaste respect, indiferent de cea dintai.

O varsta inaintata nu o face mai puternica, distanta nu inseamna ca te iubesc mai putin, iar inabilitatea de a lupta nu inseamna lipsa de iubire.

Cand tac o fac din respect, iar nu din lipsa de cuvinte pe care le voi fi gasit inainte sa iti fi lasat gandul liber, un pic prea rapid, netrecut prin vreun filtru. Un zambet, de cele mai multe ori – de un sarcasm dureros, este răspunsul meu intr-o tacere apasatoare, cand gandurile îmi suiera prin vene si vor afara. Cand te privesc o fac din iubire, si nu pentru a te copia, ci pentru a te afla – din curiozitate si admiratie. Cand te ascult, o fac pentru ca știu, nu pentru ca ma faci sa ma simt mica. Cand tu vrei sa tac, eu imi doresc sa ma asculti. Cand o iau pe campii, s-ar putea sa fie pentru ca ai uitat sa ma asculti.

Opreste-te! Cand ai dreptate, ti-o voi da.